Vasile Anghel, fostul președinte al lui Dinamo din anii ’80, rememorează momentele dificile pe care Dragomir le-a trăit în fotbal, cum l-a salvat Victoria de închisoare și cum a intervenit politic Gigi Becali pentru a câștiga alegerile din 2000, chiar în fața lui Gino Iorgulescu
Domnule Anghel, dumneavoastră ați fost primul contracandidat al lui Dragomir la alegerile din 1996, an în care dânsul a câștigat șefia LPF, iar de atunci a rămas în scaun. Cum a fost în urmă cu 17 ani? Mircea Angelescu era președintele FRF, el a fost cel care a înființat Liga. A văzut că în alte țări există și o ligă profesionistă. A convocat Adunarea Generală și și-au depus candidatura trei inși. Eu, Dumitru Dragomir și Mircea Pascu. A început Adunarea Generală, iar după ce s-au discutat unele lucruri de pe ordinea de zi, a urmat o pauză de 10 minute și s-a trecut la vot. În pauză m-am consultat cu cineva și am ajuns la concluzia că trebuie să mă retrag. M-am dus la Angelescu și l-am rugat să mă taie de pe listă…
De ce? Nu pot să vă spun. Așa am considerat, că e mai bine.
În cursă au rămas domnul Dragomir și domnul Pascu… Și a ieșit Dragomir, cu două sau cu trei voturi în plus, dacă nu chiar cu unul singur.
Au trecut 17 ani, iar domnul Dragomir și-a păstrat funcția. Aveți o explicație pentru longevitatea dumnealui? O singură calitate a avut și o are în continuare: știe cum să fraternizeze cu președinții de cluburi care, în mare parte, sunt de teapa lui. Nu există și nu a existat găinărie în fotbalul românesc de care individual ăsta să fie străin. Nu a existat președinte de club sau președinți de cluburi care să facă vreun aranjament fără să-i spună lui și fără să-i ceară acordul. Au fost multe pe care el le-a împiedicat, așa cum au fost multe pe care nu doar că le-a aprobat, le-a și sugerat.
Sunteți destul de dur… Cum să nu fiu, omul ăsta nu are niciun pic de cultură. Este un analfabet puțin descurcăreț. Repet, președinții de cluburi îl țin pentru că alături de ei a făcut toate mișmașurile, toate aranjamentele. Știți ce zic: «Pe ăsta îl cunoaștem, ne șpăguim unii pe alții și trăim. Că-l mai critică unii prin presă, asta e de ochii lumii, cum și el mai critică, după aia laudă».
„Gino va fi Pontificat!”
Cum credeți că vor fi alegerile de acum? S-a vorbit de implicarea politicului… Sunt convins că tot politic se va alege. Așa a fost mereu la noi, așa va fi și de acum înainte, iar acum punctul forte al lui al lui Gino este domnul prim-ministru. Cum îl cheamă?
Ponta! Deci dacă va câștiga, Gino va fi „Pontificat”. Dar știi ce e interesant. Să-ți povestesc ceva, nu e un așa mare secret.
Vă rog… În 2000, Gino a avut experiența de a candida. Și a candidat pe cai mari, era dat cu șanse serioase de a câștiga, iar ăsta căruia acum îi e frică să nu implice politicul, a implicat politicul. S-a dus la Gigi Becali și i-a spus că e terminat. La două noaptea, «Țânțarul» (n.r. porecla lui Gigi Becali) s-a dus la Hrebenciuc, Hrebenciuc l-a sunat pe Adrian Năstase, care era prim-ministru, și uite așa a câștigat Dragomir.
E clar că aveți un candidat preferat pentru alegerile de joi… Fără să susțin că Gino este un cast, sunt diferențe mari între el și Dragomir, acest pârnăiaș legitimat. Ați auzit vreodată, în mandatele lui Dragomir, de vreo acțiune la nivel internațional, de vreun șef de ligă din Elveția, din Austria, de oriunde din lume să fie invitat la București? El știe o singură limbă străină: românește prost!
Dar știm că Dragomir și Iorgulescu au fost prieteni, iar Gino a fost și el președinte de club. Mai devreme mi-ați explicat cum a rămas Dragomir în funcție atâția ani… Gino e din altă grupă, un băiat deștept, un intelectual. E adevărat, în mod cert are și el partea lui de vină în falimentarea Progresului, dar a avut și performanțe cu această echipă. Au fost prieteni, dar din cauza lui Dragomir nu prea mai sunt. Cum a zis Dragomir despre Gino: «Cum să-i dau eu apă în deșert unuia care vrea să bage cuțitul în mine?». Nu îi urează succes cum se face la modul civilizat, fair-play.
Mitică și asul înțepat Când ați auzit prima oară de domnul Dragomir? Din perioada în care era la Vâlcea. Știi ce făcea când era la Vâlcea?
Nu am de unde să știu… Acolo veneau oierii transilvăneni, coborau cu turmele la păscut în zona Vâlcea. Ciobanii erau plini de bani. Veneau în oraș și jucau poker. Între grupurile lor de jucători era și Dragomir. Ce făcea!? Ciobanii au văzut că nu prea câștigau în fața lui Dragomir și s-au enervat. Atunci, Dragomir a luat cărțile și le-a aruncat: «Ce, mă, nu sunt cărțile bune? Mergeți mă voi și cumpărați altele». Dar el avea blat cu fata de la debit, unde se găseau cărți de joc, iar cărțile erau înțepate, așii și cărțile bune. Așa a ajuns la închisoare. Și el și fata și ciobanii și cred că și un fotbalist de la Vâlcea, dar nu prea mai știu.
Mitică și tranzistorul
S-a scris despre domnul Dragomir că a fost la închisoare și după Revoluție… A stat 10 sau 11 luni, e lucru știut de toată lumea. Acum vine și spune de Gică Popescu că are probleme cu justiția. Cum să spui tu asta, un pârnăiaș. Imediat după Revoluție a fost și el vizat, l-au luat și l-au scormonit. Au făcut și o percheziție acasă și s-au găsit sute de tranzistoare, aparatură electronică, numai descrierea obiectelor te face să crezi că în apartamentul lui era depozitul magazinului Victoria. De multe ori a scăpat, îmi aduc aminte când am fost să-l aduc la Dinamo.
Mitică și pungile
Deci au fost și momente în care relația dumneavoastră cu domnul Dragomir a fost bună? De unde, ne despart niște biblioteci. Lasă-mă să-ți povestesc! Eu eram vicepreședintele clubului și șeful secției de fotbal, deci cumulam două funcții. Postelnicu a spus că am nevoie de ajutor și mi-a zis de Dragomir. Atunci l-a sunat pe șeful securității de la Brașov, Colonelul Niculicioiu. A doua zi eram la Niculicioiu în birou. Ă‚sta nu doar că a rămas surprins, era uluit. Mi-a zis clar: «Tovarășul colonel, pe ăsta l-ați găsit, eu tocmai mă pregăteam să-l priponesc. Aștept din clipă în clipă să-mi vină aprobarea de la primul secretar să-l ridic». Pentru că era membru de partid nu puteai să-l arestezi dacă nu aveai aprobarea primului secretar.
Dar ce făcuse? La vremea aia se făceau pungi de plastic care se vindeau cu biletul, nu îți dădeau biletul dacă nu cumpărai și o pungă de plastic. Era o cale de a face bani pentru primele jucătorilor. Făcea și el aceeași operațiune, numai că, din banii câștigați, un sfert îi dădea la fotbaliști, trei sferturi rămâneau la el. Normal că Miliția Economică a intrat pe fir și a făcut propunerea de arestare.
Și cum a scăpat? L-am adus. Nu cred că a stat două sau trei zile în funcție la Dinamo că l-au furat generalul Nuță ( n.r. șeful Inspectoratului General al Miliției) și cu Marin Bărbulescu ( n.r. Șeful Miliției București) care erau tartorii de la Victoria. A venit aici și asta a fost. Îl recomandau o mulțime de lucruri pentru o anchetă serioasă și care s-ar fi soldat în mod cert cu închisoare.
Cine este Vasile Anghel?
S-a născut la 22.11.1937, la Buzău. Jurist, absolvent al Facultății de Drept din București (1963), al cursului postÂuniversitar de Relații Internaționale (1965) și al Institutului de Drept Comparat al Universității din New York (1969). Între 1956 și 1962 a jucat la Dinamo. Ca jucător a cucerit două titluri și o cupă pentru Dinamo și o Cupă cu Petrolul. A strâns 92 jocuri pe prima scenă și a marcat 16 goluri. A jucat de patru ori în naționala României. A fost conducător la Dinamo între 1980 și 1988. În mandatele sale, Dinamo a câștigat de trei ori consecutiv titlul, de două ori Cupa și s-a calificat în semifinalele CCE (1983-1984)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER